Crucea de juxtapunere a crucii articulației — Design uman

Cruce de juxtapunere a crucii articulației — Design uman

Crucea de juxtapunere a crucii articulației este o cruce cu unghi stânga în sistemul de design uman, ceea ce înseamnă că părțile conștiente (personalitate) și inconștiente (design) ale sinelui sunt orientate spre echilibrarea a două energii aparent opuse. Acolo unde o cruce în unghi drept tinde să exprime o temă unificată, o cruce juxtapunere menține tensiunea dintre moduri distincte de a fi. Pentru cei născuți sub această cruce, tema vieții nu este pur și simplu să vorbească, ci să articuleze inarticulabilul — să dea formă experiențelor care trăiesc sub suprafața limbajului obișnuit.

Porțile din spatele Crucii

Această cruce este construită pe patru porți care se întind pe două canale definitorii:

• Poarta 12 (Atenție/Oprire) și Poarta 22 (Deschidere/Grățiune) formează Canalul Deschiderii (12-22), un canal emoțional-social care prosperă pe interacțiune, expresie și starea de spirit a momentului.
• Poarta 36 (Criza / Întunecarea luminii) și Poarta 56 (Stimularea / Rătăcitorul) formează Canalul Tranzitoriei (36-56), un canal emoțional condus de căutarea unei noi experiențe și a curenților profundi, uneori turbulenți, care însoțesc criza și creșterea.

Împreună, aceste două canale modelează o persoană a cărei viață este plină de experiență și a cărei muncă este să-i dea sens prin cuvinte, poveste, sunet, imagine sau orice altă formă expresivă.

Tema de bază: Dă voce experienței

Crucea Crucii Articulației nu este despre o conversație obișnuită. Este vorba despre traducerea lumii simțite într-o formă care poate fi partajată. Canalul 12-22 aduce bogăție emoțională și foame de conexiune socială; canalul 36-56 aduce experiențe profunde, uneori întunecate, de criză și poftă de călătorie. Când acestea se întâlnesc, deținătorul crucii devine un fel de traducător între viața interioară și lumea exterioară.

Acest lucru poate apărea în multe feluri: scriitorul care transformă durerea într-un roman, muzicianul care transformă o criză personală într-un cântec, terapeutul care găsește un limbaj precis pentru durerea nespusă a clientului, vorbitorul a cărui vorbire reîncadează o traumă colectivă. Mediul variază, dar funcția este