Crucea în unghi drept a Spiritului 2 aparține familiei crucilor încarnare în unghi drept — familia orientată spre destinul personal. Unde Juxtapositio
Crucea Spiritului 2 în unghi drept — Poarta 55
Tema: Un destin personal al abundenței prin Spirit
Crucea în unghi drept a Spiritului 2 aparține familiei crucilor încarnare în unghi drept — familia orientată spre destinul personal. În cazul în care crucile de juxtapunere servesc transformării colective prin relație, iar crucile din unghiul din stânga orientează sinele către celălalt, crucea cu unghiul drept cheamă individul să meargă pe un drum solitar al împlinirii de sine. Scopul nu este acela de a salva, ghida sau uni pe alții, ci de a fi întruchiparea — de a trăi pe deplin arhetipul în propriul corp, sistem nervos și sincronizare.
În această cruce, Soarele conștient stă în Poarta 55, Poarta Spiritului. Spiritul mutației este așadar plasat chiar în centrul personalității. Individul este aici pentru a purta o anumită frecvență a spiritului - nu spiritul retras sau ascetic, ci spiritul abundent, debordant și generos care rupe ciclul lipsei.
Unghiul și cerințele sale
Unghiul drept poartă sfert de mutație în lume ca destin personal. Călătoria acestei cruci este una de singurătate în sensul specific că nimeni altcineva nu poate efectua mutația pe care o poartă individul. Corpul fizic devine vasul prin care este introdusă o nouă frecvență emoțional-spirituală. Cei cu această cruce nu sunt aici pentru a fi înțeleși de mulțime; ele sunt aici pentru a fi frecvența însăși.
Soarele Conștient în Poarta 55
Deoarece Poarta 55 se află în plexul solar, identitatea conștientă este înrădăcinată în valul emoțional. Aceasta este povara și darul unic al acestei configurații: corpul emoțional este conducta spiritului. Starea de spirit nu este o defecțiune; este mijlocul. Crestele valului aduc ceea ce este nou, jgheaburile procesează și eliberează ceea ce este vechi. Frica pe care trebuie să o înfrunte această cruce este umbra Poartei 55 - frica profundă, adesea inconștientă, de a nu avea nimic, de a nu fi suficient, de lipsa însăși. Scopul vieții este de a transmuta această frică în demonstrația trăită că abundența sosește mereu, chiar și atunci când valul este în punctul cel mai de jos.